Daniel

La scurt timp după sosirea sa în Babilon, ca prizonier luat din Ierusalim, Daniel și trei dintre prietenii săi au ajuns să fie instruiți pentru a sluji în palatul regelui Nebucadnețar.

Daniel a cerut ca el și prietenii săi să fie scutiți de a consuma alimente necurate de la palat, cerând în schimb o dietă foarte simplă bazată pe legume și apă, pentru o perioadă de probă de zece zile.

Daniel și prietenii săi au fost cu mult peste restul cursanților după cele zece zile și li s-a permis să continue dieta lor simplă. La sfârșitul celor trei ani de instruire, regele Nebucadnețar a constatat că Daniel și cei trei prieteni ai săi că erau de zece ori mai pricepuți decât colegii lor.

Curând după aceea, regele Nebucadnețar a avut un coșmar care l-a tulburat foarte mult. Înțelepții lui l-au înfuriat pentru că nu au putut să-i spună visul pe care-l uitase și Regele a poruncit executarea lor.

Daniel s-a dus la rege și i-a spus că Dumnezeu îi poate dezvălui visul. Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel atât visul, cât și interpretarea lui. El a spus că Nebucadnețar visase o statuie mare. Diferitele părți ale statuii simbolizau viitoarele regate care vor guverna în diferite perioade ale istoriei pământului.

Daniel a făcut o impresie profundă asupra conducătorului babilonian care l-a promovat în funcția de guvernator al întregii provincii Babilon.

Slujba publică al lui Daniel în Babilon s-a întins pe timpul domniei conducătorilor succesivi, inclusiv nepotul regelui Nebucadnețar, Belșațar, care a dat o sărbătoare fastuoasă, în timpul căreia a apărut o mână misterioasă și un deget a scris pe peretele palatului.

Daniel a interpretat cuvintele ebraice de pe perete: Mene, Mene, Techel, Upfarsin. El a spus că prin Meneînsemna că Dumnezeu a numărat zilele împărăției lui Belșațar și le-a pus capăt. Techel însemna că monarhul nu se dovedise a fi un conducător demn sau umil. În cele din urmă, Peres (forma singulară a lui Upfarsin), însemna că Babilonul urma să cadă și să fie împărțit între mezi și perși.

La scurt timp după ce Daniel a transmis acest mesaj, Darius Medul a invadat Babilonul și Belșațar a fost ucis chiar în acea noapte.

Daniel a continuat să câștige favoarea regală sub domnia regelui Darius și, din această cauză, căpeteniile geloase l-au convins pe Darius să adopte o lege care să prevadă că nimeni nu se putea ruga altcuiva decât regelui însuși. Oricine nu respecta legea era aruncat în groapa leilor.

Dar Daniel a rămas fidel credinței sale și a continuat să se roage, cum îi era obiceiul, și pentru aceasta a fost aruncat în groapa cu lei. După o noapte nedormită, regele s-a repezit la groapă, nerăbdător să vadă dacă Daniel supraviețuise.

În mod miraculos, Daniel fusese cruțat și regele Darius era fericit. El a poruncit ca acuzatorii lui Daniel să fie aruncați în groapa cu lei, unde au fost devorați imediat. Regele a emis apoi un decret către fiecare națiune din lumea cunoscută, declarând că Dumnezeul lui Daniel trebuie respectat.