David

David a fost luptător de la bun început. Dar înainte de a conduce armatele în luptă, el a fost păstor și a protejat oile pe care le păzea.

Goliat, un filistean uriaș, își bătea joc fără milă de trupele israelite de zile întregi. Într-una din acele zile, David a venit cu mâncare pentru frații săi mai mari, care fuseseră înrolați ca soldați.

În timp ce David îl asculta pe Goliat aruncând insulte asupra lui Israel, el s-a mâniat și s-a oferit să accepte provocarea lui Goliat, care cerea un soldat israelit pentru a veni să lupte cu el.

Tânărul și-a învârtit praștia, țintind spre fruntea dușmanului filistean. A fost nevoie de o singură piatră și uriașul s-a prăbușit la pământ. David s-a repezit în față, a apucat sabia lui Goliat și i-a tăiat capul.

Știrile despre reușita lui David s-au răspândit foarte repede după victoria sa asupra lui Goliat. În timp ce David s-a bucurat de un succes militar continuu, femeile din Israel au început să cânte „Saul a omorât miile, dar David zecile de mii.” Pentru toate acestea, într-o zi, în timp ce David cânta la harpă, regele Saul, fiind gelos, și-a aruncat sulița asupra lui David, încercând să-l omoare.

Regele Saul a petrecut ani de zile încercând să-l prindă pe David, dar nu a avut niciodată succes. După moartea lui Saul în luptă, David a fost uns ca succesor al său. Regele David a reușit apoi să cucerească Ierusalimul. El a adus înapoi Chivotul Legământului și și-a întărit împărăția.

Într-o noapte, de pe acoperișul palatului său, regele David a văzut o femeie frumoasă, scăldându-se. Atras instantaneu, regele David a adus-o pe Bat-Șeba în palatul său, apoi s-a culcat cu ea.

Curând după aceea, Bat-Șeba, care era deja căsătorită, i-a trimis lui David vestea că este însărcinată. În încercarea de a ascunde aventura, David l-a ucis pe soțul Bat-Șebei.

Ca pedeapsă pentru păcatul său, bebelușul născut lui David și Bat-Șebei a murit ca urmare a unei boli. În plus, Dumnezeu i-a refuzat lui David posibilitatea de a construi un templu în Ierusalim.

Mai târziu, propriul fiu al lui David, Absalom, a încercat să-l îndepărteze de pe tron pe tatăl său. David a fugit din Ierusalim pentru a scăpa de Absalom și nu a putut să se întoarcă la Ierusalim decât după ce Absalom a fost ucis în luptă.

David s-a întors la Ierusalim cu inima grea. El a continuat să conducă Israelul și l-a ales pe fiul său Solomon ca succesor la tron înainte de a muri liniștit la vârsta de șaptezeci de an, după ce a domnit ca rege timp de patruzeci de ani.

În ciuda slăbiciunilor sale, David era cunoscut ca „om după inima lui Dumnezeu.” După fiecare greșeală, s-a pocăit de păcatul său și s-a întors înapoi la Dumnezeu. David a consemnat multe dintre suișurile și coborâșurile umblării sale cu Dumnezeu în Cartea Psalmilor. Biblia vorbește despre el ca fiind un rege ideal și Isus Însuși a fost un descendent al său.